A thousand times I’ve failed, still Your mercy remains!
I want to love You from the inside out..
Multumesc, Tatal meu, pentru ceea ce esti!
E irelevant sa mai intrebi pe cineva la 2o si de ani ce isi doreste sa se faca cand o sa fie mare, pentru ca deja e mare si pentru ca deja si-a ales ce o sa devina. Teoretic. Practic, multi inca isi mai adreseaza intrebarea asta lor insasi. Multora le e teama sa si raspunda, pentru ca oamenilor le e frica de schimbare si incearca sa isi gaseasca un loc in lume de care cu greu ii desprinzi.
Astfel dar, mi-am pus si eu intrebarea in mod sincer, si uite cateva din lucrurile care mi-ar place sa fiu cand o sa fiu mare:
- proprietar magazin animale, un ZOO LAND pe etaje, pentru caini, pisici, pesti, rozatoare, reptile si hrana si accesorii pentru toate anterior mentionate. Un loc unde sa vina copii cu familia sa se uite la animale, unde orice proprietar de animale sa gaseasca tot ce are nevoie pentru prietenii lui necuvantatori, unde oricine are o intrebare despre cum e sa tii un animal sa fie bine primit si informat corect.
- medic stomatolog, sa realizez operatii dificile de reconstructie a danturii si sa descopar metode de prevenire a cariilor, mai eficiente decat pastele dentare
- jurnalist, mai precis ziarist, pe partea de stiri, politica, actualitati
- misionar in tarile sarace, unde sa duc ajutoare de hrana, imbracaminte, medicamente, unde sa le vorbesc oamenilor despre Isus si mantuire, sa tin workshopuri educative
- profesor universitar de logica, inteligenta artificiala, inginerie software, iubit si apreciat de studenti si sa scot periodic carti inovatoare de SE
- pastor baptist intr-o biserica mica si tanara dintr-o tara unde oamenii nu aud despre Cristos si crestinism
- managerul unei mari firme de IT, care aduce mereu inovatii in domeniul calculatoarelor si informaticii
- proprietarul unei agentii de turism care inchiriaza case de vacanta in diferite zone ale lumii
Haide, viseaza si tu impreuna cu mine si spune-ne tu ce vrei sa fii cand o sa fii mare?
E curios, moartea lui Michael Jackson nu numai ca i-a reunit pe fanii lui din toate colturile lumii si le-a reactivat pasiunea pentru muzica lui, dar a reusit sa isi creeze, eu cred, alti foarte multi fani, oameni care pur si simplu nu ascultau MJ inainte ca el sa nu mai fie. Cu siguranta din cauza imprejurarilor, am inceput sa ascult mai pe la televizor o melodie in memoriam, mai un reportaj pe internet in care dadeau secvente din concert, si asa l-am descoperit si eu pe geniul muzical Michael: un artist foarte aproape de perfectiune scenica, muzicala. Pentru mine a fost o mare bucurie sa il descopar, desi poate prea tarziu, si il consider cel mai genial (desi e fortat superlativul) om de muzica si entertainment. Imi pare rau ca a murit, cel putin pentru faptul ca acei copii care au ramas in urma nu vor mai gasi nicaieri atata dragoste si protectie cata le-a oferit Michael.
Deseori mi-e plina mintea de ganduri si mi-o imaginez ca o mare adunatura de oameni care s-au intalnit ad-hoc in mijlocul satului sa gateasca cea mai mare oala de supa din lume. Toti sunt agitati, fiecare arunca cate ceva in oala, un morcov, o ceapa. La sfarsit, cand toata lumea asteapta marele rezultat, se aprinde focul si tot ce iasa e firicel de abur din oala. Intelegi analogia? Degeaba, am multe intrebari si ganduri in minte, fiecare in parte fac o supa excelenta. Cand se aduna toate insa ceea iasa e un firicel de abur. Am 21 de ani, apropo, dar nu am invatat gandirea de ansamblu. Ma simt mic, redus si fara prea multe sanse sa inteleg ceva. Desi, acum mai mult ca altadata, imi doresc raspunsuri la intrebari pe care nu le stiu formula.
P.S. Ma intristez cand ma gandesc ca exista oameni care imi citesc blogul cu spirit critic, pentru a-mi depista erori, fie ele de orice tip. Suna a slogan ieftin si scos pe gura doi la leu, dar haideti daca tot traim ca oameni mici, macar sa ne comportam ca niste doritori de a fi mari.
