Rasplata e pentru cei care rabda… pana la capat.
Doi muncitori constructori se intalnesc in fata Operei din Timisoara.
- Da-mi o tigara.
- Nu fumez, acuma m-am lasat.
Stii, sa descoperi o trupa faina e o treaba. Sa descoperi trupa in care dintotdeauna te vedeai pe tine asa e alta.
Joel and Luke feat. iXandu
In blocul meu nu exista vreun exemplar al prototipului babei mereu cu gura pe copii care fac galagie. De fapt, in blocul meu nu sunt copii. Si care totusi sunt, au fost redusi la tacere de ai lor parinti.
In blocul meu nu exista tiganiada specifica romanilor.
In blocul meu nu e galagie, nimeni nu se cearta. Nici nu ar avea de ce, pentru ca maximul de atentie care un vecin ti-l va acorda va fi un salut. Totusi, si acel salut e un mare privilegiu sa il capeti, pentru ca in blocul meu locuiesc cel putin sase familii de profesori universitari care, ocupati cu activitati de rang superior, au uitat simplitatea unui salut.
Blocul meu nu mai are banci. S-au scos acum doi ani, in urma unei sedinte, cand s-a ajuns la concluzia ca pot conduce la producerea de galagie, atunci cand sunt ocupate mai ales de non-locatari.
La blocul meu oamenii parca nici nu gatesc romaneste, pentru ca pe casa scarilor nu miroase niciodata a mancare.
Blocul meu e lipsit de siropuri romanesti, discutii despre telenovele, fotbal sau macar vremea de astazi.
Mi-e dor de vremurile blocului meu de altadata, cand mama lu’ Mona striga de la etajul 10 sa tac ca numa gura mea se aude, cand tanti Mayer venea acasa la mama sa ma parasca cu tot ce faceam, cand povesteam cu nenea Ghita, cand venea Iuliu in timp ce invatam sa ma cheme afara, cand mergeam eu dupa Alex sa il chem afara, cand ma bateam cu pietre cu Andrei, cand construiam casa in pom cu copii din zona, cand veneam acasa pe furis dupa o sticla cu apa sa ma joc afara, cand cumparam niste paine sa ii dam la caine, cand mergeam la birtu de la colt lesinati de sete sa cerem un pahar cu apa, cand mergeam in spate la Coco si Boss si ma jucam cu paianjenii, cand ii ziceam la Iasmina “Iasmina-aspirina” si venea taica-su afara sa ne certe, cand ascultam povestile lu tanti Sida, cand ma certam cu prietenii de afara care ii mai bun prieten cu Alex din Franta.
Da, blocul meu e altfel. Si stii ce e ciudat? Nu au trecut nici 10 ani de atunci..
Imi place ideea din spatele video-ului, orice lucru bun care ni se poate intampla il folosim doar pentru propria satisfacere, pana se intoarce impotriva noastra…Genial si umorul destul de negru folosit pentru a reda ideea si patima personajului principal.
